K Potasiu
Potasiul este cel mai important cation pentru organismele vii, îndeplinind numeroase funcţii fiziologice şi biochimice. Astfel, el participă la diviziunea celulară, la fotosinteză, la reglarea bilanţului apei din plantă, influenţează creşterea rezistenţei la ger, la boli şi dăunători, reglează deschiderea şi închiderea stomatelor, are rol în respiraţie. De asemenea, potasiul este un element esenţial al procesului de sinteză a proteinelor, glucidelor, grăsimilor, contribuie la neutralizarea acizilor organici, la creşterea ţesuturilor meristematice şi la translocarea metabolitelor între organe şi ţesuturi.
Plantele preiau potasiu din sol sub formă de ioni (K⁺).
Știați că…
1
Producerea boabelor
Potasiul influențează sinteza de enzime care sunt implicate în procesul de fotosinteză și la formarea carbohitraților. Influențeză direct producerea celulozei și ajută la translocarea produselor obținute în urma procesului de fotosinteză. Potasiu este un element vital în sintetizarea amindonului.
2
Absorbția potasiu
Potasiul este absorbit de plante sub formă ionică, și anume ca K +.
3
Menține Turgescență
Potasiu este elementul nutritiv responsabil de circuitul apei în plantă, influențând direct asupra rezistența plantei la seceta prin reducerea pierderilor de apă și tergiversarea procesului de ofilire.
4
Mecanism de protecție
Plantele supuse carenței de potasiu sunt mai puțin rezistente la secetă, temperaturi extreme și alți factori de stres. Deficitul de potasiu sporește, de asemenea, vulnerabilitatea plantelor la dăunători, boli și atacuri de nematozi.
5
Responsabil de calitate
Potasiul este cunoscut drept „nutrientul de calitate” datorită efectelor sale importante asupra unor parametri precum mărimea, forma, culoarea, gustul, perioada de păstrare, conținutul de carbohidrați și alți indicatori de calitate.
6
Sistemul radicular
Potasiu este elementul responsabil de dezvoltarea sistemului radicular pivotant și absorbția apei din adâncime astfel îmbunătățând toleranța la secetă.
7
În comparație cu azotul
La o serie de culturi producătoare de cantitați mari de recolte, precum porumbul, conținutul de K din plantă este comparabil cu conținutul de azot (N).
Ghid De Utilizare A Îngrășămintelor
Conţinutul de potasiu total al scoarţei terestre este în medie de 2,6 % K2O, iar solurile din ţara noastră au în orizontul arabil un conţinut mediu de potasiu total de 1,5-2,5 % K2O. Solurile argiloase au un conţinut mai ridicat în potasiu decât cele lutoase sau cele nisipoase, care au conţinutul cel mai scăzut. Cu tot conţinutul solului ridicat în potasiu total, totuşi de multe ori plantele duc lipsa acestui element, întrucât numai 1-2 % din acest potasiu trece în forme uşor asimilabile de către plante. Peste 90 % din potasiul total aflat în stratul arabil se află compuşi minerali şi mai puţin de 10 % provine din compuşi organici.
Cantitățile consumate de potasiu pentru unele culturi se echivalează cu cantitatea de azot, singura diferența fiind circa 85 – 95 % din cantitatea totală consumată pe perioada de vegetația este retrogedată solului prin resturile vegetale, însă nu devine accesibilă în totalmente în anul următor. O atenție sporită aplicării fertilizanților cu potasiu se acordă culturilor a căror resturi vegetale sunt extrase de pe câmp și a pomilor fructiferi.
Aplicarea fertilizanților cu potasiu se efectuiază ca de obicei toamnă înainte de efectuarea lucrării de bază a solului, și primăvara concomitent cu semănatul , însă se aplică un îngrășământ ce are în compoziția sa și alte macro și microelemente. Dozele variază în funcție de necesarul de consum a culturii și de cât de pronunțat e dificitul din sol (de la 50-100 kg/ha s.a până la 150-200 kg/ha s.a.), însă pentru stabilirea mai exactă a dozei se recomandă efectuarea unei analize a solului.
Simptome De Deficit
Carența în potasiu. Simptomele generale ale deficienţei în K se manifestă prin cloroze de-a lungul marginilor frunzei, urmate de răsucirea şi brunificare vârfului. Deficienţa în K este localizată pe frunzele de la bază, mai bătrâne datorită mobilităţii mari a K în plantă. Plantele afectate sunt oprite din creştere, cu internodii scurte; tulpina este firavă şi predispusă căderii; rezistenţa la boli şi dăunători scăzută; recoltă slabă, de calitate scăzută. Slaba dezvoltare a plantelor duce şi la o rată ridicată a respiraţiei, ceea ce însemnă consum mare de apă pe unitate de s.u. produsă.
Toxicitatea în potasiu. Este un fenomen rar întâlnit, se manifestă mai ales prin dezechilibrele determinate în nutriţia cu Ca şi Mg.
Toate fotografiile sunt furnizate prin amabilitatea Institutului Internațional de nutriție a plantelor (IPNI) și de colectare a imaginii deficienței de nutrienți din culturi IPNI. Fotografiile de mai sus sunt un eșantion de o colectare mai mare, care oferă o eșantionare cuprinzătoare de sute de cazuri clasice de deficit de culturi de la parcele de cercetare și terenuri agricole situate în întreaga lume. Pentru acces la întreaga colecție, puteți vizita site-ul IPNI lui.