K Potasiu

Înapoi la Toți Nutrienții

Potasiul este cel mai important cation pentru organismele vii, îndeplinind numeroase funcții fiziologice și biochimice. Astfel, el participă la diviziunea celulară, la fotosinteză, la reglarea bilanțului apei din plantă, influențează creșterea rezistenței la ger, la boli și dăunători, reglează deschiderea și închiderea stomatelor, are rol în respirație. De asemenea, potasiul este un element esențial al procesului de sinteză a proteinelor, glucidelor, grăsimilor, contribuie la neutralizarea acizilor organici, la creșterea țesuturilor meristematice și la translocarea metabolitelor între organe și țesuturi.

Plantele preiau potasiu din sol sub formă de ioni (K⁺).

Știați Că…

1. Producerea boabelor

Potasiul influențează sinteza de enzime care sunt implicate în procesul de fotosinteză și la formarea carbohitraților. Influențeză direct producerea celulozei și ajută la translocarea produselor obținute în urma procesului de fotosinteză. Potasiu este un element vital în sintetizarea amindonului.

2. Absorbția potasiu

Potasiul este absorbit de plante sub formă ionică, și anume ca K⁺.

3. Menține Turgescență

Potasiu este elementul nutritiv responsabil de circuitul apei în plantă, influențând direct asupra rezistența plantei la seceta prin reducerea pierderilor de apă și tergiversarea procesului de ofilire.

4. Mecanism de protecție

Plantele supuse carenței de potasiu sunt mai puțin rezistente la secetă, temperaturi extreme și alți factori de stres. Deficitul de potasiu sporește, de asemenea, vulnerabilitatea plantelor la dăunători, boli și atacuri de nematozi.

5. Responsabil de calitate

Potasiul este cunoscut drept „nutrientul de calitate” datorită efectelor sale importante asupra unor parametri precum mărimea, forma, culoarea, gustul, perioada de păstrare, conținutul de carbohidrați și alți indicatori de calitate.

6. Sistemul radicular

Potasiu este elementul responsabil de dezvoltarea sistemului radicular pivotant și absorbția apei din adâncime astfel îmbunătățând toleranța la secetă.

7. În comparație cu azotul

La o serie de culturi producătoare de cantitați mari de recolte, precum porumbul, conținutul de K din plantă este comparabil cu conținutul de azot (N).

Ghid De Utilizare A Îngrășămintelor

Conținutul de potasiu total al scoarței terestre este în medie de 2,6 % K2O, iar solurile din țara noastră au în orizontul arabil un conținut mediu de potasiu total de 1,5-2,5 % K2O. Solurile argiloase au un conținut mai ridicat în potasiu decât cele lutoase sau cele nisipoase, care au conținutul cel mai scăzut. Cu tot conținutul solului ridicat în potasiu total, totuși de multe ori plantele duc lipsa acestui element, întrucât numai 1-2 % din acest potasiu trece în forme ușor asimilabile de către plante. Peste 90 % din potasiul total aflat în stratul arabil se află compuși minerali și mai puțin de 10 % provine din compuși organici.

Cantitățile consumate de potasiu pentru unele culturi se echivalează cu cantitatea de azot, singura diferența fiind circa 85 – 95 % din cantitatea totală consumată pe perioada de vegetația este retrogedată solului prin resturile vegetale, însă nu devine accesibilă în totalmente în anul următor. O atenție sporită aplicării fertilizanților cu potasiu se acordă culturilor a căror resturi vegetale sunt extrase de pe câmp și a pomilor fructiferi.

Aplicarea fertilizanților cu potasiu se efectuiază ca de obicei toamnă înainte de efectuarea lucrării de bază a solului, și primăvara concomitent cu semănatul, însă se aplică un îngrășământ ce are în compoziția sa și alte macro și microelemente. Dozele variază în funcție de necesarul de consum a culturii și de cât de pronunțat e dificitul din sol (de la 50-100 kg/ha s.a până la 150-200 kg/ha s.a.), însă pentru stabilirea mai exactă a dozei se recomandă efectuarea unei analize a solului.

Simptome De Carență

Carența în potasiu. Simptomele generale ale deficienței în K se manifestă prin cloroze de-a lungul marginilor frunzei, urmate de răsucirea și brunificare vârfului. Deficiența în K este localizată pe frunzele de la bază, mai bătrâne datorită mobilității mari a K în plantă. Plantele afectate sunt oprite din creștere, cu internodii scurte; tulpina este firavă și predispusă căderii; rezistența la boli și dăunători scăzută; recoltă slabă, de calitate scăzută. Slaba dezvoltare a plantelor duce și la o rată ridicată a respirației, ceea ce însemnă consum mare de apă pe unitate de s.u. produsă.

Toxicitatea în potasiu. Este un fenomen rar întâlnit, se manifestă mai ales prin dezechilibrele determinate în nutriția cu Ca și Mg.

Toate fotografiile sunt furnizate prin amabilitatea Institutului Internațional de nutriție a plantelor (IPNI) și de colectare a imaginii deficienței de nutrienți din culturi IPNI. Fotografiile de mai sus sunt un eșantion de o colectare mai mare, care oferă o eșantionare cuprinzătoare de sute de cazuri clasice de deficit de culturi de la parcele de cercetare și terenuri agricole situate în întreaga lume. Pentru acces la întreaga colecție, puteți vizita site-ul IPNI lui.