Mg Magneziu

Magneziul are un rol esențial în nutriția plantelor, participând la structura clorofilei și luând parte la procesele de reglare a permeabilității celulare și de activare a majorității sistemelor enzimatice ale organismului vegetal. Magneziu este asociat cu activarea unor enzime, favorizeză absorbția și translocarea fosforului, este implicat în transferul de energie fiind responsabil în mai multe reacții de fosforilare, menține echilibrul acidobazic al celulei, favorizează producția de proteine, metabolismul carbohidraților.

Plantele preiau magneziu din sol sub formă de ioni (Mg2+).

Știați Că…

1. Mobilitate

Magneziul este element nutritiv mobil în interiorul plantei și se deplasează cu ușurință din țesuturile mai bătrâne în cele mai tinere.

2. Perioada de vulnerabilitate

Plantele tinere au o capacitate mai scăzută de a lua magneziu. La început plantele folosesc magneziul din semințe. Simptomele carenței în magneziu apar la 10 (graminee) – 50 (leguminoase) de zile de la răsărire.

3. Fotosinteză

Magneziul este un factor central în procesul de fotosinteză, deoarece este prezent în nucleul fiecărei molecule de clorofilă.

4. Activitatea fosforului

Absorbția fosforului nu s-ar putea produce fără magneziu și invers. Deci, magneziul este esențial pentru metabolismul fosfaților, respirația plantelor și activarea mai multor sisteme enzimatice.

5. Carența de magneziu

Simptomele carenței de magneziu poate fi observată mai întâi pe frunzele mature.

Ghid De Utilizare A Îngrășămintelor

În sol, magneziul provine din rocile pe care s-a format solul și se află în medie în cantitate de 0,05 % Mg (soluri nisipoase) și 0,5 % Mg (soluri argiloase). Pe cernoziomuri conținutul în magneziu este mai mare decât în podzoluri. Asimilarea mangneziului este direct influențată de valoarea pH-lui solului. La o valoare a pH-lui acidă (<5.8), disponibilitatea magneziului este afectată de aluminiu și hidrogen, iar la o valoare a pH-lui solului alcalină (>7.7), accesibilitatea magneziului e influențată de calciu.

Aplicarea fertilizanților cu Mg se realizează pe 2 căi în sol și foliar. Pe sol se administrează Dolomita (CaCO3⋅MgCO3) o rocă cu un conținut sporit de calciu și magneziu care pe lângă faptul că servește drept sursă de magneziu pentru soluri, influențează și asupra pH-lui solului (amendament pentru solurile acide). Administrarea foliară a Mg se realizează la diferite culturi în mod diferit, iar tramentele pot fi mai multe, în caz de necesitatea. Necesitatea de fertilizare și doza și tipul de fertilizanți se stabilește în urma analizelor agrochimice ale solului și a țesutului vegetal.

Simptome De Carență

Carența în magneziu. Un simptom tipic al deficienței în Mg este cloroza între nervuri a frunzelor bătrâne, cloroze internervurale longitudinale, nervurile rămân verzi iar între acestea mezofilul se îngălbenește sau poate avea aspect marmorat. Dacă deficiența este severă, țesuturile frunzelor capătă culoare galben-uniform, apoi se brunifică și se necrozează. Frunzele sunt mici și se rup ușor, sunt fragile. Ramurile se rup ușor iar frunzele cad timpuriu. Varietatea manifestării simptomelor diferă în funcție de specie.

Toxicitatea în magneziu. Este rar întâlnit pe solurile saline cu conținut ridicat în sărurile acestui element, în acest context poate fi considerat la fel de toxic ca și Na și mult mai toxic decât Ca, datorită fenomenului de antagonism cationic Ca/Mg. Toxicitatea magneziului poate fi prevenită prin aplicarea unor amendamente cu calciu.

Citiți despre Potasiu Citiți despre Sulf