Mn Mangan
Manganul (Mn) funcționează în principal ca parte a sistemelor enzimatice din plante. Activează mai multe reacții metabolice importante și joacă un rol direct în fotosinteză. Mn este component al enzimelor implicate în procesul respirator. Datorită influenței sale asupra reducerii respirației, manganul mărește rezistența plantelor la secetă, iar ca urmare a relațiilor sinergice și antagonice cu alți ioni contribuie la rezistența plantelor la conținutul mărit de săruri solubile. Manganul accelerează germinarea și maturitatea, crescând totodată disponibilitatea fosforului (P) și a calciului (Ca).
Manganul este absorbit de către plantă sub formă de cation bivalent Mn2+.
Știați Că…
Antagonisme dintre elemente
Consum majorat de Mn
Carența de Mn in soluri
Simptome de deficiență
Ghid De Utilizare A Îngrășămintelor
Conținutul total al Mn din sol este diferit, variind între 175 și 3.215 ppm, în funcție de tipul de sol. Conținutul mediu este de 500 ppm, însă Mn activ disponibil pentru plante reprezintă circa 5 – 13% din Mn total. Manganul eeste un element practi imobil în sol și în plantă, mobilitatea Mn crește în solurile acide unde pot apărea fenomene de toxicitate la plante și scade în solurile neutre-alcaline unde apar fenomene de carență în Mn.
În solurile cu exces de umiditate se asigură o mobilizare a Mn2+, apărut în urma reducerii din formele superioare de oxidare (Mn3+, Mn4+), dar datorită creșterii valorii pH concentrația Mn în soluția solului se poate reduce de până la 100 ori pentru creșterea pH-ului cu o unitate.
În sol se pot aplica doze de 6-20 kg Mn/ha, însă pentru stabilirea dozei exacte e necesară analiza prealabilă a solului și a țesutului vegetativ. Acolo unde sunt condiții de retrogradare, îngrășământul cu mangan se administrează în amestec cu sulfat de amoniu sau azotat de amoniu, clorură de amoniu sau potasiu. Un efect pozitiv în combaterea deficienței de Mn îl au fungicidele de tip Maneb, Mancozeb, care conțin 20 și, respectiv, 16% Mn.
Pentru prevenirea instalării carenței de Mn se mai recomandă: fertilizarea cu îngrășăminte cu N acidifiante, fertilizarea cu îngrășăminte naturale, fertilizarea optimă cu îngrășăminte cu P, evitarea supradozării îngrășămintelor cu K, evitarea supraamendării solurilor acide, asigurarea unui regim aerohidric normal în sol, prin irigare și drenaj. Tratarea curativă a plantelor care manifestă simptome ale carenței de mangan se face prin stropiri repetate (3-6) cu soluții care conțin 0,2-0,3% sulfat de mangan sau altă sare solubilă a manganului.
Simptome De Carență
Carența în mangan. Simptomele deficienței în Mn sunt asemănătoare cu cele ale Fe și Mg, în sensul că duc la apariția clorozei pe suprafața dintre nervurile frunzelor, cu deosebirea că în cazul Mn simptomele sunt vizibile pe frunzele tinere în timp ce în cazul deficienței în Mg acestea apar pe frunzele bătrâne. La legume se manifestă pe frunzele tinere prin pete între nervurile frunzei asemănătoare carenței în Mg.
Toxicitatea în mangan. Se manifestă prin pete brun închis (MnO2) în special pe frunzele bătrâne. Simptome cauzate de toxicitatea în Mn sunt: necrozarea cartofilor, necrozarea scoarței pomilor fructiferi, în speacial a mărului.
