Cu Cupru
Cuprul are rol în metabolismul vegetal, este implicat în formarea clorofilei, 70% din cuprul total din frunze este localizat în proteinele complexe din cloroplaste, ceea ce arată că este necesar în fotosinteză, este component al unor metaloproteine constituent al unor enzime ca citocromoxidaza. Cu are rol în procesele de oxidoreducere, participă la formarea ligninei, la metabolismul este necesar în fixarea simbiotică a N.
Cuprul este absorbit de către plante sub formă de Cu+, Cu2+
Știați că…
1
Imobilitate
Cuprul este cel mai imobil dintre micronutrienți
2
Disponibilitatea
Disponibilitatea Cu este afectă de prezență în sol, a altor elemnte precum ar fi fierul, manganul și aluminiul.
3
Multe culturi de legume sunt sensibile la carența de Cu, frunzele își pierd turgescența și apare o nuanță verde-albăstruie.
4
5
Sintetizarea clorofilei
Cuprul este parte componentă a enzimelor ce sunt responsabile de formarea clorofilei în plante.
Ghid De Utilizare A Îngrășămintelor
În stratul superior al solurilor ţării s-au determinat conţinuturi totale de Cu cuprinse între 3 şi 50 ppm, cu valori frecvente între 15 şi 30 ppm. În plantaţiile viticole se pot acumula concentraţii de ordinul sutelor de ppm Cu.
Cea mai mare cantitate din Cu total aparţine formelor neschimbabile, fixate în reţeaua mineralelor silicatice şi nesilicatice sau legate în complexe organice, foarte stabile ale solului. Formelor schimbabile, adsorbite la suprafaţa coloizilor minerali şi organici, şi formelor solubile în soluţia solului le revin numai câteva procente din Cu total. Astfel, în medie, în soluţia solului concentraţia Cu este de 5·10-3 mg Cu/l. Complexele cuproorganice din soluţia solului se desfac în spaţiul liber al rădăcinii în ionii Cu2+, CuOH+ sau Cu+.
Doza aplicării fertilizanților cu cupru se va face strict conform fișei recomandărilor din buletinul de analiză. În caz de depistare a carențelor, tratementele se fac foliar sau pe sol prin intermediul sistemul de fertirigare.
Simptome De Deficit
Carența în Cu se manifestă simptomatoplogic, carenţa de cupru se manifestă prin: culoarea albicioasă a vârfului frunzelor (Planşa III), scurt nodare, încetinirea creşterii, uscarea şi răsucirea frunzelor, în cazurile grave (Planşa IV). La pomi şi arbuşti fructiferi cu carenţă puternică şi prelungită se produce defolierea vârfului lăstarilor anuali. Grâul, orzul, ovăzul, porumbul, floarea-soarelui, sfecla, spanacul,salata şi morcovul au o sensibilitate ridicată la carenţa în cupru, în timp ce sorgul, iarba de Sudan, trifoiul, varza, conopida, castraveţii, ţelina, tomatele şi ridichile au o sensibilitate mijlocie, iar secara, soia, fasolea, mazărea, cartoful, viţa de vie, pomii şi arbuştii fructiferi au sensibilitate redusă. Prin urmare, cerealele păioase sunt cele mai sensibile la lipsa cuprului, urmează legumele, pomii şi arbuştii fructiferi
Excesul în Cu induce deficienţa în Fe şi implicit cloroza ferică ca manifestare a insuficienţei în Fe.
Toate fotografiile sunt furnizate prin amabilitatea Institutului Internațional de nutriție a plantelor (IPNI) și de colectare a imaginii deficienței de nutrienți din culturi IPNI. Fotografiile de mai sus sunt un eșantion de o colectare mai mare, care oferă o eșantionare cuprinzătoare de sute de cazuri clasice de deficit de culturi de la parcele de cercetare și terenuri agricole situate în întreaga lume. Pentru acces la întreaga colecție, puteți vizita site-ul IPNI lui.