Cu Cupru
Cuprul are rol în metabolismul vegetal, este implicat în formarea clorofilei, 70% din cuprul total din frunze este localizat în proteinele complexe din cloroplaste, ceea ce arată că este necesar în fotosinteză, este component al unor metaloproteine constituent al unor enzime ca citocromoxidaza. Cu are rol în procesele de oxidoreducere, participă la formarea ligninei, la metabolismul este necesar în fixarea simbiotică a N.
Cuprul este absorbit de către plante sub formă de Cu+, Cu2+.
Știați Că…
Disponibilitatea
Carența de Cu
Disponibilitatea în diferite tipuri de soluri
Sintetizarea clorofilei
Ghid De Utilizare A Îngrășămintelor
În stratul superior al solurilor țării s-au determinat conținuturi totale de Cu cuprinse între 3 și 50 ppm, cu valori frecvente între 15 și 30 ppm. În plantațiile viticole se pot acumula concentrații de ordinul sutelor de ppm Cu.
Cea mai mare cantitate din Cu total aparține formelor neschimbabile, fixate în rețeaua mineralelor silicatice și nesilicatice sau legate în complexe organice, foarte stabile ale solului. Formelor schimbabile, adsorbite la suprafața coloizilor minerali și organici, și formelor solubile în soluția solului le revin numai câteva procente din Cu total. Astfel, în medie, în soluția solului concentrația Cu este de 5·10-3 mg Cu/l. Complexele cuproorganice din soluția solului se desfac în spațiul liber al rădăcinii în ionii Cu2+, CuOH+ sau Cu+.
Doza aplicării fertilizanților cu cupru se va face strict conform fișei recomandărilor din buletinul de analiză. În caz de depistare a carențelor, tratementele se fac foliar sau pe sol prin intermediul sistemul de fertirigare.
Simptome De Carență
Carența în Cu se manifestă simptomatoplogic, carența de cupru se manifestă prin: culoarea albicioasă a vârfului frunzelor (Planșa III), scurt nodare, încetinirea creșterii, uscarea și răsucirea frunzelor, în cazurile grave (Planșa IV). La pomi și arbuști fructiferi cu carență puternică și prelungită se produce defolierea vârfului lăstarilor anuali. Grâul, orzul, ovăzul, porumbul, floarea-soarelui, sfecla, spanacul, salata și morcovul au o sensibilitate ridicată la carența în cupru, în timp ce sorgul, iarba de Sudan, trifoiul, varza, conopida, castraveții, țelina, tomatele și ridichile au o sensibilitate mijlocie, iar secara, soia, fasolea, mazărea, cartoful, vița de vie, pomii și arbuștii fructiferi au sensibilitate redusă. Prin urmare, cerealele păioase sunt cele mai sensibile la lipsa cuprului, urmează legumele, pomii și arbuștii fructiferi.
Excesul în Cu induce deficiența în Fe și implicit cloroza ferică ca manifestare a insuficienței în Fe.