Zn Zinc

Zn este necesar, direct sau indirect, activării mai multor sisteme enzimatice, are rol protector pentru auxine (activează sinteza triptofanului, produs intermediar în obţinerea auxinei) este implicat în sinteza proteinelor, în formarea seminţelor şi în atingerea maturării. Zn este promotor în sinteza ARN și participă la formarea ATP, iar în caz de carenţă în Zn se acumulează fosforul anorganic, cu o slabă formare a ATP. Zn est implicat în reducerea nitraţilor, în caz de carenţă în Zn scade activitatea ribonucleazei, în plantă se acumulează nitraţi, amide, acizi organici, care nu pot fi oxidaţi.
Zincul (Zn) este preluat de plante ca cation divalent Zn².

Știați că…

Ghid De Utilizare A Îngrășămintelor

Conţinutul total al Zn din stratul arabil al solurilor ţării este cuprins între 18 şi 112 ppm, cu valori frecvente între 40 şi 80 ppm. Cantitatea totală se repartizează, ca şi în cazul celorlalte microelemente, între forma neschimbabilă – cuprinsă în reţeaua cristalină a mineralelor silicatice, inclusiv a mineralelor argiloase sau a altor minerale de tipul carbonaţilor, fosfaţilor, clorurilor, forma schimbabilă – adsorbită la suprafaţa coloizilor organo-minerali şi forma solubilă în soluţia solului. Cantitatea de Zn schimbabil este de cca 3-10 ppm, iar concentraţia zincului din soluţia solului este de ordinul miimilor sau zecilor de miimi mg Zn/l, prezent sub formă de Zn2+, Zn(OH), complecşi organici cu zinc ş.a. Conţinutul de zinc accesibil reprezintă o fracţiune redusă (0,7-2,5%) din Zn total. Prin zinc accesibil se înţelege cantitatea de zinc solubilizată într-un reactiv convenţional (EDTA-acetat de amoniu, EDTA-carbonat de amoniu, DTPA) şi care extrage zincul solubil în soluţia solului şi o parte din zincul schimbabil. Mobilitatea zincului în sol scade pe măsura creşterii pH-ului solului şi a conţinutului în fosfor.
Doza aplicării fertilizanților cu zinc se va face strict conform fișei recomandărilor din buletinul de analiză. În caz de depistare a carențelor, tratementele se fac foliar sau pe sol prin intermediul sistemul de fertirigare.

Simptome De Deficit

Carența în Zn se manifestă prin oprirea din creştere a plantei, decolorarea în verde-deschis, îngălbenirea urmată de albire. În cazul pomilor fructiferi ramificarea este compromisă, frunzele mici fiind un alt simptom al deficienţei în Zn, internodiile sunt scurte, înflorirea, fructificarea şi maturarea pot fi întârziate. Ramificarea fiind îngreunată frunzele cad prematur. Deficientele apar ca o cloroza în zonele intervenale ale frunzelor noi producând o aparenţă de benzi. Marginile frunzelor sunt adesea distorsionate şi încreţite. Zn este blocat de un pH ridicat. Poate produce şi „rosetting”, aspectul de tufă al plantelor, tulpina are ritm de creştere scăzut astfel încât frunzele terminale apar îngrămădite.

Excesul în Zn este foarte toxic şi va cauza o moarte rapidă. Se manifestă prin încetinirea creşterii sistemului radicular. Se consideră toxic atunci când se depăşeşte în ţesut un conţinut de 200 ppm Zn.

 

Deficit de zinc în grâu

Toate fotografiile sunt furnizate prin amabilitatea Institutului Internațional de nutriție a plantelor (IPNI) și de colectare a imaginii deficienței de nutrienți din culturi IPNI. Fotografiile de mai sus sunt un eșantion de o colectare mai mare, care oferă o eșantionare cuprinzătoare de sute de cazuri clasice de deficit de culturi de la parcele de cercetare și terenuri agricole situate în întreaga lume. Pentru acces la întreaga colecție, puteți vizita site-ul IPNI lui.