Zn Zinc
Zn este necesar, direct sau indirect, activării mai multor sisteme enzimatice, are rol protector pentru auxine (activează sinteza triptofanului, produs intermediar în obținerea auxinei) este implicat în sinteza proteinelor, în formarea semințelor și în atingerea maturării. Zn este promotor în sinteza ARN și participă la formarea ATP, iar în caz de carență în Zn se acumulează fosforul anorganic, cu o slabă formare a ATP. Zn est implicat în reducerea nitraților, în caz de carență în Zn scade activitatea ribonucleazei, în plantă se acumulează nitrați, amide, acizi organici, care nu pot fi oxidați.
Zincul (Zn) este preluat de plante ca cation divalent Zn².
Știați Că…
Mobilitatea Zn
Simptome de deficiență
Raportul pH – Zinc
Ghid De Utilizare A Îngrășămintelor
Conținutul total al Zn din stratul arabil al solurilor țării este cuprins între 18 și 112 ppm, cu valori frecvente între 40 și 80 ppm. Cantitatea totală se repartizează, ca și în cazul celorlalte microelemente, între forma neschimbabilă – cuprinsă în rețeaua cristalină a mineralelor silicatice, inclusiv a mineralelor argiloase sau a altor minerale de tipul carbonaților, fosfaților, clorurilor, forma schimbabilă – adsorbită la suprafața coloizilor organo-minerali și forma solubilă în soluția solului. Cantitatea de Zn schimbabil este de cca 3-10 ppm, iar concentrația zincului din soluția solului este de ordinul miimilor sau zecilor de miimi mg Zn/l, prezent sub formă de Zn2+, Zn(OH), complecși organici cu zinc ș.a. Conținutul de zinc accesibil reprezintă o fracțiune redusă (0,7-2,5%) din Zn total. Prin zinc accesibil se înțelege cantitatea de zinc solubilizată într-un reactiv convențional (EDTA-acetat de amoniu, EDTA-carbonat de amoniu, DTPA) și care extrage zincul solubil în soluția solului și o parte din zincul schimbabil. Mobilitatea zincului în sol scade pe măsura creșterii pH-ului solului și a conținutului în fosfor.
Doza aplicării fertilizanților cu zinc se va face strict conform fișei recomandărilor din buletinul de analiză. În caz de depistare a carențelor, tratementele se fac foliar sau pe sol prin intermediul sistemul de fertirigare.
Simptome De Carență
Carența în Zn se manifestă prin oprirea din creștere a plantei, decolorarea în verde-deschis, îngălbenirea urmată de albire. În cazul pomilor fructiferi ramificarea este compromisă, frunzele mici fiind un alt simptom al deficienței în Zn, internodiile sunt scurte, înflorirea, fructificarea și maturarea pot fi întârziate. Ramificarea fiind îngreunată frunzele cad prematur. Deficientele apar ca o cloroza în zonele intervenale ale frunzelor noi producând o aparență de benzi. Marginile frunzelor sunt adesea distorsionate și încrețite. Zn este blocat de un pH ridicat. Poate produce și „rosetting”, aspectul de tufă al plantelor, tulpina are ritm de creștere scăzut astfel încât frunzele terminale apar îngrămădite.
Excesul în Zn este foarte toxic și va cauza o moarte rapidă. Se manifestă prin încetinirea creșterii sistemului radicular. Se consideră toxic atunci când se depășește în țesut un conținut de 200 ppm Zn.
