Mo Molibden

Înapoi la Toți Nutrienții

Molibdenul este componentul principal al nitratreductazei, enzimă care asigură reducerea în amoniac a azotului din nitrați, fenomen care se petrece în rădăcini și în celelalte organe ale plantelor superioare. De asemenea, molibdenul participă la constituția nitrogenazei, enzimă cu rol catalitic în reacția de legare în amoniac a azotului atmosferic de către plantele leguminoase. Are rol de transportor de ioni în celula vegetală.

Molibdenul este absorbit sub formă de anion MoO42-.

Știați Că…

1. Simtomele de carență

Carența în molibden se exteriorizează, la fel ca cea de azot, prin cloroza frunzelor din etajele inferioare și mijlocii. În cazurile acute apar arsuri pe marginile frunzelor și pete necrotice pe frunzele mai vechi.

2. pH-ul solului în raport cu molibdenul

Molibdenul devine mai disponibil pe măsură ce valoarea pH-ul solului crește, opus celor mai multe alte micronutrienți.

3. Utilizarea

Îngrășămintele cu Mo pot fi amestecate cu îngrășăminte cu azot (N), fosfor (P) și potasiu (K), aplicate foliare sau folosite ca tratament semințelor. Tratamentul semințelor este cel mai frecvent mod de a corecta carența de Mo datorită dozei mici de folosire.

4. Toxicitate

Conținutul excesiv de Mo este toxic, în special pentru animalele erbivoare.

5. Mo și leguminoasele

Mo este implicat direct în sinteza proteinelor și în fixarea N de către leguminoase.

Ghid De Utilizare A Îngrășămintelor

În sol, molibdenul se administrează în doze cuprinse între 0,3 și 0,6 kg Mo/ha, cantități care sunt conținute în 0,75-1,5 kg Na2MoO4·2H2O, în 0,55- 1,10 kg (NH4)6Mo7O24·4H2O sau în 0,45-0,90 kg MoO3. Pentru stropiri foliare, în cazul tratamentului curativ, se utilizează soluții de 0,01-0,025% molibdat de amoniu sau molibdat de sodiu, folosind pentru 1 ha 300-400 litri soluție. În vederea prevenirii carenței în molibden sunt necesare următoarele măsuri tehnologice: calcarizarea solurilor acide, până la valori pH de 6-7, fertilizarea periodică sau anuală cu gunoi de grajd, fertilizarea minerală în doze optime din punct de vedere economic, aplicarea fracționată a îngrășămintelor cu azot, folosirea drept sursă de azot a ureei, sulfatului de amoniu, cultivarea de hibrizi și soiuri puțin susceptibile la carența în molibden. De asemenea, pe solurile cu probabilitate ridicată a apariției carenței de molibden se pot introduce în sol o dată la 4 ani 0,5-1,0 kg Mo/ha.

Doza aplicării fertilizanților cu molibden se va face strict conform fișei recomandărilor din buletinul de analiză. În caz de depistare a carențelor, tratementele se fac foliar sau pe sol prin intermediul sistemul de fertirigare.

Simptome De Carență

Carența în Mo. La culturile leguminoase poate fi asociată cu deficiența în N datorită rolului acestuia în fixarea N. Poate cauza arsuri și răsucirea sau rularea marginilor frunzei, îngălbenirea și oprirea din creștere a plantelor. Apariția petelor galbene, clorozarea și apoi albirea marginilor frunzelor la plantele tinere se manifestată în special pe soluri acide cu pH sub 5,5.

Toxicitatea în Mo. Conținul ridicat de Mo nu influențează negativ asupra activității plantei dar un conținut mai mare de 5 ppm Mo în s.u. în furaje este considetat toxic pentru hrana animalelor fiind asociat cu boala numită Otrăvirea cu Molibden.

Toate fotografiile sunt furnizate prin amabilitatea Institutului Internațional de nutriție a plantelor (IPNI) și de colectare a imaginii deficienței de nutrienți din culturi IPNI. Fotografiile de mai sus sunt un eșantion de o colectare mai mare, care oferă o eșantionare cuprinzătoare de sute de cazuri clasice de deficit de culturi de la parcele de cercetare și terenuri agricole situate în întreaga lume. Pentru acces la întreaga colecție, puteți vizita site-ul IPNI lui.