Mo Molibden
Molibdenul este componentul principal al nitratreductazei, enzimă care asigură reducerea în amoniac a azotului din nitraţi, fenomen care se petrece în rădăcini şi în celelalte organe ale plantelor superioare. De asemenea, molibdenul participă la constituţia nitrogenazei, enzimă cu rol catalitic în reacţia de legare în amoniac a azotului atmosferic de către plantele leguminoase. Are rol de transportor de ioni în celula vegetală.
Molibdenul este absorbit sub formă de anion MoO42-
Știați că…
1
Simtomele de carență
Carenţa în molibden se exteriorizează, la fel ca cea de azot, prin cloroza frunzelor din etajele inferioare şi mijlocii. În cazurile acute apar arsuri pe marginile frunzelor şi pete necrotice pe frunzele mai vechi.
2
pH-ul solului în raport cu molibdenul
Molibdenul devine mai disponibil pe măsură ce valoarea pH-ul solului crește, opus celor mai multe alte micronutrienți.
3
Utilizarea
Îngrășămintele cu Mo pot fi amestecate cu îngrășăminte cu azot (N), fosfor (P) și potasiu (K), aplicate foliare sau folosite ca tratament semințelor. Tratamentul semințelor este cel mai frecvent mod de a corecta carența de Mo datorită dozei mici de folosire.
4
Toxicitate
Conținutul excesiv de Mo este toxic, în special pentru animalele erbivoare.
5
Mo și leguminoasele
Mo este implicat direct în sinteza proteinelor şi în fixarea N de către leguminoase.
Ghid De Utilizare A Îngrășămintelor
În sol, molibdenul se administrează în doze cuprinse între 0,3 şi 0,6 kg Mo/ha, cantităţi care sunt conţinute în 0,75-1,5 kg Na2MoO4·2H2O, în 0,55- 1,10 kg (NH4)6Mo7O24·4H2O sau în 0,45-0,90 kg MoO3. Pentru stropiri foliare, în cazul tratamentului curativ, se utilizează soluţii de 0,01-0,025% molibdat de amoniu sau molibdat de sodiu, folosind pentru 1 ha 300-400 litri soluţie. În vederea prevenirii carenţei în molibden sunt necesare următoarele măsuri tehnologice: calcarizarea solurilor acide, până la valori pH de 6-7, fertilizarea periodică sau anuală cu gunoi de grajd, fertilizarea minerală în doze optime din punct de vedere economic, aplicarea fracţionată a îngrăşămintelor cu azot, folosirea drept sursă de azot a ureei, sulfatului de amoniu, cultivarea de hibrizi şi soiuri puţin susceptibile la carenţa în molibden. De asemenea, pe solurile cu probabilitate ridicată a apariţiei carenţei de molibden se pot introduce în sol o dată la 4 ani 0,5-1,0 kg Mo/ha.
Doza aplicării fertilizanților cu molibden se va face strict conform fișei recomandărilor din buletinul de analiză. În caz de depistare a carențelor, tratementele se fac foliar sau pe sol prin intermediul sistemul de fertirigare.
Simptome De Deficit
Carența în Mo. La culturile leguminoase poate fi asociată cu deficienţa în N datorită rolului acestuia în fixarea N. Poate cauza arsuri şi răsucirea sau rularea marginilor frunzei, îngălbenirea şi oprirea din creştere a plantelor. Apariţia petelor galbene, clorozarea şi apoi albirea marginilor frunzelor la plantele tinere se manifestată în special pe soluri acide cu pH sub 5,5.
Toxicitatea în Mo. Conținul ridicat de Mo nu influențează negativ asupra activității plantei dar un conţinut mai mare de 5 ppm Mo în s.u. în furaje este considetat toxic pentru hrana animalelor fiind asociat cu boala numită Otrăvirea cu Molibden.
Toate fotografiile sunt furnizate prin amabilitatea Institutului Internațional de nutriție a plantelor (IPNI) și de colectare a imaginii deficienței de nutrienți din culturi IPNI. Fotografiile de mai sus sunt un eșantion de o colectare mai mare, care oferă o eșantionare cuprinzătoare de sute de cazuri clasice de deficit de culturi de la parcele de cercetare și terenuri agricole situate în întreaga lume. Pentru acces la întreaga colecție, puteți vizita site-ul IPNI lui.