N Azot
Azotul element de bază în nutriția plantelor. Azotul are o influență semnificativă asupra recoltei. Intră în componența aminoacizilor, proteinelor, vitamine, clorofilei, – elemente ce stau la baza activităților vitale ale plantei. Azotul este elementul care răspunde de creșterea în dimensiuni a plantelor și este responsabil direct de capacitatea de de absorție și de calitatea recoltei.
Plantele preiau cea mai mare parte a azotului din sol sub formă de nitrat (NO₃⁻) sau ion de amoniu (NH₄⁺). O mică parte de azot și anume forma amidică poate fi asimilată prin frunze.
Știați Că…
Fotosinteză
Mobilitatea sporită
Absorția elementelor nutritive
Ghid De Utilizare A Îngrășămintelor
Azotul este un nutrient esențial pentru creșterea, dezvoltarea și reproducerea plantelor. În ciuda faptului că azotul este unul dintre cele mai abundente elemente de pe Pământ, deficitul de azot este probabil cea mai frecventă problemă nutrițională care afectează plantele la nivel mondial – azotul din atmosferă și scoarța terestră nu este direct disponibil pentru plante. Din acest considerent este necesară intervenția umană prin aplicarea fertilizanților cu azot în cele mai multe cazuri cu îngrășăminte sintetizate chimic.
Aplicarea fertilizanților cu azot se practică cel mai des înainte sau concomintent cu semănatul. Dozele variază în funcție de necesarul de consum a culturii (de la 50-100 kg/ha s.a până la 250 -300 kg/ha s.a.), însă pentru stabilirea mai exactă a dozei se recomandă efectuarea unei analize a solului. O altă interveție cu fertilizanți pe bază de azot se recoamndă în perioada de vegetație a culturi, astfel culturile cerealiere reacționează benefic la aplicarea îngrășămintelor cu azot fazial.
Simptome De Carență
Carența în azot efect asupra ratei de creștere. Plantele rămân mici, constituția lor este firavă, ramificarea este slabă, suprafața frunzelor este mică. Provoacă îngălbenirea sau clorozarea frunzelor — îngălbenirea apare de obicei pe frunzele de la bază în timp ce frunzele din vârf rămân verzi datorită faptului că acestea primesc N prin translocare de la frunzele bătrâne. Decolorarea începe de la vârful limbului si înaintează sub forma literei V. În cazul unei deficiențe severe, frunzele se brunifică și mor. Recolta și conținutul în proteină este redus.
Toxicitatea în azot se exteriorizează prin creșterea luxuriantă a frunzelor, care capătă o colorație verde închis albastru metalizat. Perioada de vegetație a plantelor se prelungește și este întârziată ajungerea la maturitate a recoltei. Concentrații ridicate în NH4+ pot fi toxice pentru creșterea plantei, în special atunci când soluția solului este alcalină. Excesul de N-NO3- se manifestă prin etiolarea frunzelor, pierderea tugescenței, arsuri și necroze marginale ale acestora.