Tomatele (Lycopersicon esculentum) se cultiva pentru fructele sale care se consuma la maturitate fiziologica, dar si gogonelele care se folosesc pentru prepararea muraturilor. Tomatele se consuma sub forma de diverse preparate, conserve sau bulion. Fructele contin vitamine, zaharuri, aminoacizi, acizi organici. Compozitia chimica este influentata de soi si de contidiile pedo-climatice.

Tomatele sunt originare din America Centrala si de Sud. In Europa s-au cultivat pentru prima data in Spania, Portugalia si Italia. In China si Japonia tomatele au ajuns in secolul al XVI-lea, iar in Moldova in secolul al XIX-lea. Cultura comerciala a tomatelor a inceput in Franta in anul 1880. In tara noastra tomatele sunt foarte raspandite in cultura.
In conditiile din Moldova, tomatele sunt plante anuale, desi in zonele de origine se comporta ca plante perene. Radacina patrunde la 1.5 m adancime in sol si prezinta numeroase ramificatii laterale. Aceasta are un ritm rapid de crestere. La 30 de zile dupa rasarire, radacina are 50 cm lungime. Ramificarea radacinii este influentata de temperatura solului. Radacinile batrane se lignifica de la baza spre varf. Tulpina are o crestere diferentiata. La specile salbatice are crestere nedeterminata si poate  ajunge la 7 m. Aceasta are o mare capacitate de lastarire, formand lastari numiti copili. In practica se recomanda efectuarea lucrarii de copilit.

Frunzele sunt imparipenat sectate, cu foliole de marimi diferite, dispuse altern. Foliolele au forma ovat-lanciolata. Tulpinile si frunzele sunt acoperite cu perisori. Inflorescenta este de tip cima si apare pe internoduri. Floarea este de tipul 5, de culoare galbena. Polenizarea este autogama. In conditii meteo nefavorabile florile avorteaza. Fructul este de tip baca, de diferite forme, marimi si culori. Acestea sunt acoperite de o pielita elastica, iar in interior se gaseste pulpa, cea mai valoroasa parte a plantei. Semintele sunt oval alungite, cu perisori de culoare argintie.

Cerinte fata de clima si sol. Tomatele sunt plante termofile. Acestea sunt foarte sensibile fata de temperatura. Semintele germineaza la temperaturi mai mari de 10 grade Celsius. Radacina se dezvolta optim la temperaturi  cuprinse intre 26-32 grade Celsius. Temperaturile de 14 grade Celsius, in contrast cu cele de 25 grade Celsius, produc o crestere a numarului de flori in inflorescenta. In faza de formare a florilor, tomatele au nevoie de temperaturi cuprinse intre 13-14 grade Celsius.  Temperaturile coborate in faza de rasad determina o sporire a numarului de muguri floriferi in inflorescenta. Daca temperatura pe timpul noptii este ridicata, cresterile vegetative sunt mai dezvoltate. La temperaturi cuprinse intre 17 si 23 grade Celsius randamentul culturii este maxim.

Lumina joaca un rol important in cresterea si fructificarea tomatelor. Durata de iluminare este direct proportionala cu numarul de frunze. Insuficienta luminii in faza de rasad duce la dezvoltarea slaba a rasadurilor si  la etiolare. In faza de fructificare, insuficienta luminii determina scaderea productiei. Plantele se dezvolta normal cand intensitatea luminii este cuprinsa intre 3000 si 6000 de lucsi. Daca in faza de coacere a fructelor lumina este slaba, procesul se prelungeste. In cazul culturilor in spatii protejate, este necesara iluminarea suplimentara.

Tomatele au pretentii moderate fata de umiditate. In camp tomatele isi dezvolta foarte bine sistemul radicular. Astfel, plantele rezista bine la seceta. In fazele de crestere umiditatea din sol trebuie mentinuta la nivelul de 70 %. In faza de fructificare umiditatea din sol trebuie mentinuta la nivelul de 80%. Umiditatea in exces este nociva. Irigarea se face la distante de 7 zile. Solul se uda abundent fara ca apa sa atinga partile aeriene ale plantei. Momentul optim de udare este seara.  In perioadele de coacere a fructelor, contrastul dintre seceta si exces de umiditate duce la craparea fructelor. Umiditatea relativa ridicata din aer  poate determina aparitia de boli precum mana, putregaiul cenusiu sau bacterioze. Umiditatea optima a aerului este cuprinsa intre 50 si 60 %. Nutritia este foarte importanta pentru tomate. Plantele au patru faze de extragere a elementelor nutritive din sol:

de la plantare pana la formarea primei inflorescentei (dezvoltarea sistemului radicular) ;
de la inceputul formarii primei inflorescente pana la formarea tuturor inflorescentelor;
de la formarea tuturor inflorescentelor pana la formarea 85 % din recolta;
de la 85 % din productie pana la sfarsitul culturii;

Azotul are rol importat in cresterea fructificarii tomatelor. Dar excesul de azot are efect negativ. Excesul de azot se manifesta prin rasucirea si gofrarea frunzelor. Carenta de azot se manifesta prin varfuri subtiri, iar frunzele sunt mici. Fosforul este important in asimilarea azotului, stimuleaza infloritul, fructificarea si dezvoltarea sistemului radicular. Absortia fosforului este determinata de lumina si temperatura. Insuficienta fosforului determina avortarea florilor, fructificarea scazuta, frunzele au nuanta violacee, iar fructele crapa la prinderea de peduncul.

carenta de calciuTomatele consuma cantitati mari de potasiu. Acesta are efect asupra calitatii fructelor si determina rezistenta plantelor la boli. Carenta de potasiu se manifesta prin pete brune pe marginea frunzelor, incepand cu cele batrane. Calciul are rol important in platele de tomate. Joaca rol important in cresterea radacinii, mentinerea integritatii membranelor celulare si cimenteaza peretii celulari. Carenta in calciu se remarca prin stagnarea cresterii plantelor, marginile frunzelor devin brune, varfurile de crestere mor, iar pe fructe, in partea de jos, apare o pata neagra numita si putregaiul apical. In zona respectiva se pot dezvolta foarte usor si ciuperci ca Alternaria.

Pe langa aceste elemente minerale, tomatele consuma cantitati insemate de sulf, magneziu, bor, mangan, fier, zinc. Diagnoza carentelor este foarte dificila. Se recomada fertilizarea foliara. Tomatele se dezvolta bine pe soluri afanate, bogate in minerale, cu un continut mare de humus si cu un regim aero-hidric optim. Tomate nu se dezvolta bine pe soluri grele, argiloase. Sunt indicate terenurile plane, cu apa freatica la adancime mica, fara buruieni, cu un pH slab acid. Aerul joaca un rol important in cultura de tomate. Cresterea concentratiei de CO2 din aer (sere, solarii) determina sporuri semnificative de productie.