Boală răspândită în toate zonele de cultivare a porumbului.
Se manifestă prin formarea unor pungi de la 1-5 cm până la 15- 20 cm pline cu teliospori, pe suprafaţa organelor aeriene, pe tulpini şi ştiuleţi. La început ele apar sub formă de pete puţin proeminente, care mai apoi cresc, cu o consistenţă suculentă gălbuie, puţin strălucitoare, şi fiind acoperite cu o peliculă subţire albăstrie. La stadiile târzii, pungile devin negricioase datorită coacerii masei de spori, se sparg, punând în libertate teliosporii. Atacul la ştiuleţi determină scăderea considerabilă a producţiei de boabe.
Prevenire şi combatere.
În calitate de măsuri profilactice şi de terapie a porumbului şi a meiului, de combatere integrată a diversităţii de boli şi dăunători, pot fi aplicate:
- aplicarea arăturilor adânci pe câmpurile predestinate cultivării porumbului, cu nimicirea şi îngroparea resturilor vegetale de plante;
- utilizarea corectă a asolamentelor, cu revenirea porumbului pe acelaşi teren după. 4-5 ani;
- folosirea de hibrizi rezistenţi;
- evitarea rănirii mecanice a plantelor în timpul prelucrărilor de sol;
- utilizarea de boabe sănătoase la semănat, preventiv tratate calitativ cu unul din produsele de uz fitosanitar recomandat şi aprobat;
- efectuarea semănatului în termeni optimali pentru cultura porumbului şi meiului;
- administrarea corectă a fertilizanţilor pe câmpurile ocupate de porumb, folosind produsele recomandate şi autorizate în RM;
- aplicarea la timp a tratamentelor chimice în perioada de vegetaţie şi doar în condiţiile în care invaziile şi epifitotiile agenţilor patogeni şi a dăunătorilor prezic daune considerabile culturii, folosind unul din produsele de uz fitosanitar recomandat şi autorizat.