Aspectul general:
Atacă diferite plante-gazdă, cultivate şi spontane, din familia apiacee, preferă însă pe cele de morcov, păstârnac, ţelină şi pătrunjel. Larvele tinere se hrănesc cu rădăcinile secundare, rozând ţesuturile din zona coletului; larvele mai dezvoltate rod galerii în rădăcina principală. În rănile cauzate se instalează microorganisme patogene, care concură la alterarea şi putrezirea rădăcinilor.
Prevenire şi combatere.
Distrugerea resturilor vegetale după recoltare, măsură care reduce la maximum larvele diapauzante (care iernează). De studiat şi de distrus buruienile din culturi, pe care se hrăneşte musca şi eventual se înmulţeşte. Însămânţarea timpurie şi la distanţă cât mai mare de câmpurile ocupate anterior de culturile apiacee, îndeosebi de morcov. Cultivarea de soiuri relativ rezistente sau tolerante la atacul muştei. Încorporarea pe rănduri, a unor insecticide granuate.
Aplicarea tratamentelor recomandate.