Este o boală principală care cauzează pierderi mari. Boala se manifestă pe frunze, flori, lăstari, uneori şi pe fructe tinere. Ea începe a se manifesta de la dezmugurire până la căderea frunzelor şi persistă pe toată perioada de vegetaţie. Această boală atacă frunzele odată cu apariţia lor. Pe frunze apare un inveliş albicios, purverulent, vizibil pe ambele părţi ale limbului. Frunzele atacate se deformează, se răsucesc, în partea superioară, devin sfărâmicioase şi se usucă înainte de timp. În cazul când boala atacă florile, petalele se deformează, se decolorează şi devin albe, în unele cazuri petalele se îngroaşă, se ofilesc, se usucă fără a lega fructe. Pe lăstarii tineri apare un înveliş micelian albicios, spre toamnă (a doua jumătate a verii) învelişul de pe lăstari se brunifică în urma formării pe ei a unor puncte de culoare brună închisă. Lăstarii atacaţi se usucă de la vârf, uneori se îndoaie în jos. Foarte rar boala atacă şi fructele tinere, determinând o stagnare în creştere, apariţia unui pânziş de culoare cafenie şi chiar provoacă căderea lor.
Prevenire şi combatere.
Cultivarea de soiuri rezistente. Se recomandă măsuri de igienă culturală, tăierea şi arderea organelor bolnave, cât şi asigurarea corectă a tuturor lucrărilor tehnologice. Tratamente la avertizare cu unul dintre produsele de uz fitosanitar recomandate etc. Tratamentele chimice de obicei se fac la avertizare şi de regulă sunt suprapuse cu cele pentru rapăn.